În Băiatul cu pijamale în dungi, John Boyne ilustrează povestea lui Bruno, fiul de nouă ani al unui comandant nazist, și a lui Shmuel, unul dintre evreii suferind de foamea și frigul impregnate în terifiantele lagăre, în cuvinte simple, dar pline de înțelesuri, cartea devenind un simbol al inocenței specifice copilăriei. Cititorul ia parte la crearea unei prietenii care nu ține cont de religie, etnie și statut social, desfășurată pe fondul unei lupte dintre naivitatea vârstei fragede și întrezărirea adevărului despre oamenii cu pijamale în dungi de dincolo de gard. Autorul creionează gardul dintre Bruno și Shmuel ca o confluență dintre brutalitatea și durerea clasei sociale inferioare și bunăstarea adusă de situația financiară stabilă a intelectualilor, contrast existent și în afara cărții. 

După mutarea de la Berlin împortiva voinței sale, într-o casă care nu îi place, cu trei etaje în loc de cinci și fără locuri de explorat, departe de prietenii săi și enervat de sora sa, Bruno are ca priveliște un fel de sat cu mii de oameni îmbrăcați cu pijamale în dungi. Curiozitatea îl îndeamnă să exploreze necunoscutul de partea cealaltă a gardului, iar descoperirea cea mai interesantă este un nou prieten, un băiețel de vârsta lui pe nume Shmuel. Îl vizitează des, îi aduce mâncare și îi povestește despre viața sa, văzându-l trist și slab. Deși nu s-au jucat vreodată împreună, între ei se leagă o prietenie nemaipomenită. 

Finalul m-a surprins total, nu mă așteptam ca emoțiile căutării tatălui lui Shmuel să se transforme într-o tragedie atât pentru el, cât și pentru Bruno. Ultimul capitol necesită înțelegerea acțiunii reale, mascate ușor de autor, în urma căreia prietenia se dovedește a fi o explozie de diversitate.

La final, scriu citatul meu preferat: 

Apoi în cameră se făcu foarte întuneric şi, într-un fel, în ciuda haosului ce urmă, Bruno descoperi că încă îl mai ţinea pe Shmuel de mână şi nimic în lume nu l-ar fi determinat să îi dea drumul.

 

O carte atât de vie ca Evadare din biblioteca domnului Lemoncello inspiră teamă. Teama cititorului de a o lăsa din mână la gândul că acțiunea s-ar putea schimba, asemenea apelor unui râu, devenind mai puțin interesantă. Cartea a devenit din ce în ce mai antrenantă, aventuroasă și zburdalnică cu fiecare pagină, fapt ce mă determină să o numesc una dintre cărțile mele preferate.

Totul începe cu o zi simplă din viața personajului principal, un băiat de 12 ani pe nume Kyle Keeley, pasionat de jocurile Fabricii de Fantezie a domnului Lemoncello. Jocul său preferat era Vânătoarea de nimicuri prețioase, până când are ocazia de a evada din biblioteca celui mai cunoscut inventator de jocuri.

Au trecut 12 ani de la desființarea bibliotecii din Alexandriaville, locul unde domnul Lemoncello și-a descoperit talentul de inventator. Din recunoștința acestuia, în clădirea băncii Gold Leaf ia naștere o nouă bibliotecă.12 copii de 12 ani au fost aleși să o viziteze înainte de inaugurare, în urma unor eseuri despre ce le-ar plăcea să găsească în acel loc. Kyle este unul dintre copiii care își vor petrece noaptea în bibliotecă, și, vom afla mai târziu, să evadeze din ea, deși eseul său cuprinde o singură propoziție.    

Ce mult mi-ar plăcea ca cele 10 ecrane gigantice ale Cupolei Minunilor, roboții care aranjează cărțile și Centrul de studiu electronic ale bibliotecii din Alexandriaville să apară și în biblioteca din orașul meu! Odată cu Kyle și prietenii săi, am încercat și eu să găsesc indicii, să îmi imaginez unde va fi ieșirea și cine o va găsi primul, trăind astfel un joc minunat. Cartea este scrisă ca un joc, în care copiii sunt pionii și cititorii îi mută cu fiecare căsuță mai aproape de ieșire, trăind prin ei o viață aventuroasă. Chiar dacă este considerată o carte pentru copii, merită citită de adulți: este o cale de evadare din griji și atingere a distracției!

Copilăria - inima în care bat toate vârstele, universul copleșit de tainele inocenței și armonia gândurilor, călătoria nesfârșită a dragostei, încrederii și speranței. Câți dintre noi nu au avut în copilărie o carte de colorat? Ele mi-au oferit sentimentul că pot zbura, că îmi pot picta lumea în cele mai frumoase culori. Tuturor ne plăcea să aducem la viață, căci așa se definește culoarea, personajele preferate, mângâind spațiile albe dintre contururile triste cu vârful creionului sau al cariocii și simțind satisfacția unei munci relaxante.

Această simplă bucurie poate fi păstrată în călătoria printre vârste, cu ajutorul unei idei interesante, care, deși este denumită printr-o asociere neobișnuită de cuvinte, merită încercată: cărțile de colorat pentru adulți! Deși păstrează principiul spațiilor umplute de culoare, desenele create de Millie Marotta, autoarea acestor cărți, sunt mai migăloase decât cele cu care ne-am obișnuit și permit efecte, umbre și îmbinări de culori.

Mulțumesc, Libris, pentru eficiență și promptitudine! După două zile de la lansarea comenzii, cărțile au ajuns și mă pot bucura de desenele create de Millie Marotta. Este un grafician talentat, iar creațiile sale constituie o cale de evadare din viața cotidiană și una de conectare cu forul interior. Până acum am achiziționat Paradisul tropical și Fascinanta lume a savanei, iar viitoarele mele creații vor fi  fotografiate și postate la categoria Aventuri în culori.

 Iar, dacă nu ați început să colorați din cărțile lui Millie Marotta, este momentul să începeți! Distracție plăcută! Pe curând!

  

Cea de-a doua colaborare dintre Chris Grabenstein și James Patterson, intitulată Roboții din familia mea, reprezintă o carte animată, ușor de citit, cu ilustrații simpatice și distractive, un mijloc de evadare din tiparele universale, exacte, ale genurilor literare. Cartea a fost propusă pentru Olimpiada Națională de Lectură de anul acesta, la nivelul I, competiție la care am participat cu entuziasm și consecvență. 

Lectura a fost o plăcere, deși nu sunt adepta benzilor desenate sau a roboților, ci mai mult a relațiilor dintre personaje, a înțelesurilor acoperite de aparențe, a mesajului ce așteaptă să fie interpretat. Cititorii fac cunoștință cu familia lui Sammy, una obișnuită, exceptând faptul că trăiește într-o casă plină cu roboți. Aceștia sunt invenții ale mamei, proiecții ale inteligenței și creativității umane create pentru a îndeplini îndatoririle casnice, de asigurare a educației și siguranței copiiilor, prin care părinții se multiplică. De fapt, mama lui Sammy oglindește tipologia femeii viitorului, care găsește o alternativă prin care să suplinească absența sa din familie, cauzată de responsabilități. Dacă această carte ar fi fost scrisă cu o sută de ani în urmă, mama ar fi fost acasă, îngrijindu-se de copii, într-o normalitate specifică societății din vremea aceea. Dar iată că evoluția socială a adus beneficii și dezavantaje: robotul ia locul mamei chiar dacă dragostea părintească este un sentiment al cărui loc din inima copiilor nu poate fi luat.

Autorii abordează teme diverse, cu care se poate confrunta fiecare copil: apariția unui nou membru al familiei, o soră bolnavă, sentimentul de iubire respectiv ură, curajul dovedit prin depășirea unor situații dificile, succesul şi eșecul. Datorită situaţiei în care se află Sammy, de a merge la şcoală alături de E, noul robot creat de mama sa, vom asista la o aventură prin care personajul principal descoperă calităţile noului membu al familiei, ajungând să îl admire. Până la finalul cărții, Sammy devine mândru că are un frate robot și află că E este de fapt calea de evadare a surorii lui, Maddie, din spațiul restrâns al locuinței în care este obligată să stea de către boala gravă care îi face imposibilă prezența la cursuri. Mai exact, E reprezintă avatarul fetei: ea îi gestionează emoțiile trăind viața socială de care nu a avut parte prin intermediul robotului. 

Este genul de carte care se adresează tinerilor, copiilor, printr-o  poveste ușor de înțeles și cu un mesaj profund. Fiecare personaj a fost atent creionat pentru a evidenția anumite comportamente sau tipologii, totul fiind încadrat în ideea că aducând informațiile la un nivel ușor de înțeles va fi mult mai bine asimilat de către tineri, iar când totul este scris într-o manieră antrenantă și amuzantă, nu ai cum să nu receptezi cea mai mare parte din informație. 

Vor fi momente monotone, dar şi triste, antrenante și pline de haz, întâmplări plăcute și mai puțin plăcute, foarte asemănătoare cu cele din viața reală… excluzând roboții. Pentru a face totul mai atractiv pentru tinerii cititori, lectura este însoțită de ilustraţii reușite create de Juliana Neufeld. Apărut în mai 2015, devenit No. 1 bestseller conform New York Times şi recomandat pe plan internaţional la bibliografie şcolară, volumul scris de James Patterson - cel mai bine vândut autor contemporan - merită citit! Chiar dacă are ca și cititori țintă publicul tânăr, dar acest lucru nu ar trebui să îi împiedice pe cititori mai avansaţi să citească o poveste plină de umor pe care am certitudinea că o vor iubi.